vineri, 4 ianuarie 2008

Despre terapia copiilor cu handicap

Metode specifice sunt dezvoltate in special în vederea cresterii autonomiei acestor copii.

Un bun terapeut trebuie sa dispuna de abilitatea de a interfera asupra starilor mentale ale acestor persoane, abilitatea de a utiliza aceste informatii pentru a interpreta ceea ce spun, abilitatea de a da un sens comportamentului lor si de a face predictii asupra comportamentului lor in viitor. Trebuie sa aive abilitatea de a citii gandurile care se bazeaza pe principiul:a vedea conduce la a cunoaste, citii dorintele (un copil de 2 ani intelege ca batutul din picior inseamna nerabdare), citii emotiile (expresii faciale: bucurie, tristete, furie etc.) si jocul symbolic (ex. banana – telefon).

Copii cu autism nu au capacitatea de a: lua in considerare ce stiu altii, de a “negocia relatia de prietenie” prin citirea si raspunderea la intentii, de a citi nivelul de interes din vorbirea celuilalt, de a anticipa ce ar putea cineva gandi din actiunile acestuia, de a intelege greselile altora, motivatia actiunilor, de a folosi adecvat comportamentele non-verbale precum: „privirea ochi in ochi”, expresia faciala a emotiilor, postura corpului si gesturile care exprima interactiunea sociala, capacitatea de a initia si dezvolta relatii cu cei de aceeasi varsta, nevoia de a cauta motive de bucurie in relatia cu alte persoane (exprimate prin incapacitatea de a se bucura aratand, cautand sau aducand un obiect de interes comun), absenta reciprocitatii emotionale si sociale.

De aceea sunt necesare : prezentarea de fotografii si desene schematice ale expresiilor faciale, prezentarea de situatii de dorinte si de situatii de determinare a emotiilor.

Comunicarea este afectata de: intarzierea sau absenta totala a dezvoltarii limbajului vorbit la copiii cu un limbaj adecvat este prezentata o inabilitate profunda de a initia si sustine o conversatie cu alte persoane, folosirea unui limbaj stereotip si repetitiv sau idiosincratic, absenta unui joc social-imitativ, limbajul verbal este insuficient dezvoltat si nu este acompaniat de limbajul non-verbal, incapacitate si esec in initierea si sustinerea conversatiei, limbajul este stereotip si repetitiv, cu utilizarea de cuvinte si fraze idiosincratice, jocul imitativ este sarac.

Comportamentele copiilor cu autism sunt stereotipe precum „falfaitul mainilor”, „topait”, „mers pe varfuri”, „leganat”, cei mai multi dintre ei au un grad crescut de hiperactivitate motorie, copilul autist poate avea gesturi, atitudini, miscari faciale sau posturi stereotipe pe care le poate mentine un timp indelungat, examineaza obiectele straine mirosindu-le sau atingandu-le cu limba, pipaindu-le structura, ascultand zgomotul pe care il fac, pare uneori fascinat de ceea ce descopera, poate repeta in mod stereotip diferite sunete fara valoare de comunicare, sunete pe care le poate inlocui cu altele dupa catva timp.

Comportamentul este afectat de: preocuparea anormala ca interes si intensitate pentru un comportament stereotip si repetitiv, inflexibilitate la schimbare, aderenta nefunctionala la ritualuri specifice sau la rutina, manierisme motorii stereotipe si repetitive (rasuciri ale degetelor, mainilor, fluturari ale mainilor, miscari complexe ale intregului corp), preocuparea permanenta pentru o anumita parte a unui obiect, functionarea anormala sau intarzierea in dezvoltarea a cel putin uneia dintre urmatoarele arii de dezvoltare, cu debutul inainte de 3ani: interactiunea sociala, limbajul folosit in relatie cu comunicarea sociala, jocul simbolic si imaginativ, copiii pot avea preocupari si interese anormale in continutul lor si in intensitatea cu care se manifesta, pot avea uneori o aderenta exagerata pentru rutine si ritualuri proprii, comportament motor stereotip si repetitiv, cu fluturarea mainilor, rotirea lor si rotirea intregului corp, preocupari pentru joc stereotip si parti ale obiectelor, sau cu obiecte nefunctionale; miroase, atinge cu limba, sau asculta zgomotul obiectelor.

Exista un mare deficit in exprimarea afectiunii si in initierea interactiunii sociale: copilul se poarta de parca n-ar observa ceea ce se intampla in jurul lui, are o atitudine indifernta chiar cu persoanele cele mai apropiate, este dezinteresat de discutia cu ceilalti, nu arata preocupare pentru a-si exprima sentimentele sau emotiile, nu-si exteriorizeaza dorintele, nu simte nevoia sa fie mangaiat, laudat, nu plange daca se loveste, pare neatent la obiectele din jur, nu priveste interlocutorul in ochi, dand impresia ca se uita in gol, nu i se poate capta atentia sau interesul, foarte rar privesc adultul in ochi; pot avea contact vizual doar pentru foarte putin timp si pote fi atras numai de obiectul care ii preocupa in mod special, nu se joaca cu alti copii, copilul autist prefera jocurile solitare, stereotipe, sarace, neelaborate, copiii autisti au aceasta incapacitate profunda de a relationa empatic cu propria mama sau cu alte persoana.

La copilul cu autism limbajul fie este absent, fie exista, dar are cateva particularitati specifice autismului.

Cercetarile arata ca ca pana la 50% din copii autisti raman fara limbaj, copilul pare ca nu intelege ce i se spune sau intelege dar nu raspunde sau raspunsul este relativ – rareori utilizeaza limbajul nonverbal, aratand cu degetul obiectul pe care il doreste sau ia mana mamei pentru a arata obiectul dorit. In momentul in care reusim achizitionarea limbajului la un copil cu autism trebuie sa avem in vedere ca nu cumva sa se piarda functia de comunicare, sa se inteleaga exact sensul cuvintelor si a frazelor, sa se utilizeze limbajul in contextul adecvat, sa inteleaga exact cuvantul nou invatat si sa faca asocieri corecte in orice context bazandu-se pe atribute functionale, sa inteleaga cuvintele cu mai multe sensuri, sa inteleaga exact verbele „a da” si „a lua” cat si utilizarea pronumelui personal la persoana I; dupa ce este instalata ecolalia aceasta trebuie indepartata, trebuie invatati sa isi exprime emotiile prin tonul vocii si sa se evite repetarea intonatiei. Copiii autisti trebuie invatati sa poarte o conversatie si sa o mentina. Trebuie invatati sa ne priveasca in ochi, sa anticipeze sensul conversatiei – de fapt nu sunt interesati sa o faca. Trebuie invatati sa raspunda la cat mai multe intrebari, sa foloseasca gesturile pentru a comunica.

Rezistenta la schimbare este greu de atins, orice modificare in mediul lor si in stereotipul lor de viata poate declansa o stare emotionala accentuata, cu tipete si agitatie bizara, prefera reclamele, insista sa se imbrace cu aceleasi haine, obiectelor din casa trebuie sa li se respecte locul, trebuie respectat acelasi drum spre parc altfel se pot declansa reactii catastrofice.

Copii autisti prefera sa „se joace” cu obiecte, nu cu jucarii, de aceea ei trebuie invatati sa se joace cu jucariile, trebuie dezobijnuiti sa scape de anumite atasamente bizare cum ar fi: un ciob, o cheie, o sfoara, o cutiuta, o bucata de material, o carte, fata de „sunetul apei care curge”, fata de „fosnetul hartiei”, pot invarti sau atinge la nesfarsit un obiect numai pentru sunetul pe care-l produce etc. Modificarile de ritual duc la anxietate si agitatie extrema. Se pot trage de par, se pot lovi in piept, isi pot musca degetul, se pot lovi peste fata pana se invinetesc. Parca nu simt durerea, nici a lor dar nici a altora.

4 comentarii:

brendausa spunea...

Ma bucur ca sunt prima persoana ce lasa un comentariu pe acest blog. Sper ca vor urma multe altele pentru ca sunt foarte multe de spus despre autism si munca plina de daruire a terapeutului Nicoleta Stanciu pentru a-i ajuta pe copiii atinsi de aceasta boala necrutatoare. Ca medic si in acelasi timp mama a unui baietel de trei ani diagnosticat cu a tulburare din spectrul autist pot spune ca am studiat foarte mult despre acest subiect. Cu toate acestea trebuie sa recunosc ca fara ajutorul, rabdarea si devotamentul unui terapeut dedicat precum Nicoleta Stanciu baietelul meu nu ar fi facut nici un progres. Datorita ei, dupa doar cateva luni de terapie sustinuta baietelul meu a inceput deja sa vorbeasca. Stiu ca suntem abia la inceput de drum, dar nu pot decat sa ma bucur pentru aceste prime cuvinte care a inceput timid sa le rosteasca. Stiu ca ne asteapta un drum lung pesarat de obstacole dar sunt convinsa ca impreuna cu omul si terapeutul deosebit care este Nicoleta vom reusi sa le depasim. Tinta noastra este integrarea scolara a lui Cristi si sunt convinsa ca daca vom colabora in continuare vom reusi.Scriu aceste randuri in speranta ca si alti parinti de copii autisti isi vor impartasi opiniile in cadrul acestui blog.
Inca o data iti multumim Nicoleta pentru tot ceea ce faci.Dumnezeu sa iti dea puterea sa o tii tot asa.

ana spunea...

Este foarte important sa acordam atentie maxima acestor copii.

Iasi spunea...

Buna, iti scriu pentru a-ti propune un schimb de linkuri. Daca doresti sa faci un schimb cu http://bancuri.iasi365.com/ lasa-mi un comentariu sau trimite-mi un mail la corcosan@yahoo.com cu titlul pe care il doresti si linkul tau. La mine titlul e Bancuri
O zi buna iti doresc

Raluca spunea...

As vrea sa va spun ca eu si sotul meu suntem niste oameni norocosi si fericiti.Norocosi pentru ca am cunoscut-o pe dna.Nicoleta Stanciu si fericiti pentru tot ce a facut ea si echipa dansei pentru baiatul nostru,in varsta de 3 ani si 3 luni, care acum 8 luni nu scotea nici un cuvant.Absolut nici un cuvant!!!
In acest moment vorbeste in propozitii, fraze scurte si fredoneaza melodii!DA! Ati citit corect!VORBESTE SI FREDONEAZA MELODII!Dupa ce am vizitat 3 medici de specialitate acestia au pus disagnosticul de intarziere in dezvoltarea limbajului expresiv!Alte semne care ne-au ingrijorat,la momentul initial, erau mersul pe varfuri si fluturatul mainilor atunci cand se bucura de ceva.Dintre acestia doi ne-au recomandat ABA iar celalat medic, in persoana Dnei Dr.Raluca Grozavescu, ne-a recomandat fara nici un dubiu metoda doamnei Nicoleta Stanciu.Am refuzat ABA!
Am inceput terapia cu dna.Nicoleta Stanciu in luna februarie 2012 respectand in proportie de 100% ceea ce ne recomanda a face pentru o recuperare rapida a limbajului celui mic.Incepand cu februarie 2012 si pana in luna august 2012 am beneficiat de suportul ei sau al echipei cate o ora in fiecare zi cu exceptia zilei de duminica.
Cel mic s-a indragostit foarte repede de metoda dansei in asa masura incat cand se termina sedinta cu greu il puteam lua de acolo.
Pe langa suportul de specialitate pe care baiatul nostru l-a primit, va marturisec ca si eu am primit o puternica sustinere din partea dnei psiholog Nicoleta Stanciu deoarece ma simtea extrem de pesimista in legatura cu evolutia limbajului celui mic.O intrebam de fiecare data cand se termina sedinta, ce progrese face cel mic.Raspunsul era acela de a avea rabdare.La un moment dat credeam ca ii este teama sa imi spuna ca cel mic era mult mai grav decat fusese diagnosticat.A fost cea mai grea perioda a vietii mele de pana acum.Nu doresc nimanui sa treaca prin ce am trecut eu!
In prezent la ultima evaluare psihologica,medicul ne-a confirmat ca baiatul nostru a recuperat intarzierea de limbaj si faptul ca este gata sa fie inscris la gradinita
in orice moment.
Ii multumim dnei.Nicoleta Stanciu pentru tot ce a facut pentru noi si pentru cel mic si speram ca Dumnezeu sa ii dea sanatate si putere sa duca mai departe ceea ce cu multa dragoste si daruire face pentru toti copii care cu speranta ii trec pragul.