joi, 3 ianuarie 2008

Măsuri care privesc intervenția în pedagogia socială


Studierea comportamentului copilului cu deficienţă de intelect este deosebit de interesantă, de utilă în demersul pedagogic deoarece în comportament se reflectă trăsăturile dominante de caracter ale deficientului mintal, trăsăturile "stăpâne" ale acestuia.

În evaluarea comportamentului social, am pus subiecţii în situaţii sociale date şi am putut observa că un antrenament bazat pe situaţii sociale duce la învăţarea efectivă a comportamentului. în unele cazuri se impune şi întărirea acestuia sau chiar restructurarea lui.

În atitudinile şi acţiunile sale, copilul deficient de intelect este mereu influenţat de stările emoţionale. În funcţie de aspecte ale afectivităţii cum ar fi: anxietatea, teamă, iritabilitatea, etc, pot apărea diferite conduite sau comportamente de tip agresiv, violenţa, conduita de evitare. Educarea trăsăturilor pozitive se realizează concomitent cu prevenirea atentă, plină de tact, bazată pe cunoaşterea ştiinţifică a unor tendinţe negative, cum ar fi izolarea, grosolănia, nonconformismul exagerat.

Familia copilului deficient de intelect trebuie să continue şi să consolideze ceea ce şcoala specială se străduieşte să formeze. Sarcina familiei o reprezintă formarea deprinderilor de muncă şi de comportare civilizata în conformitate cu normele de conduită ale societăţii, paralel cu formarea concepţiei despre lume şi viaţă.

Părinţii au un rol important în evaluarea comportamentelor deoarece ei cunosc cel mai bine copiii şi problemele pe care aceştia le întâmpină zilnic. Aceasta cu atât mai mult cu cât aceştia fac parte dintre acei părinţi foarte preocupaţi de educaţia copiilor lor.

După aplicarea programului de activităţi, am observat că acesta a avut un impact asupra copiilor în sensul creşterii încrederii în sine, cât şi un impact asupra părinţilor care au fost uimiţi de uşurinţa lui, de aceea am considerat că îl pot folosi şi ei înşişi în activitatea de educare a copilului pe viitor.

Un sfat pe care l-am dat acestora a fost folosirea recompenselor şi reluarea activităţilor atunci când comportamentele învăţate tind să se erodeze sau să dispară. Copiii care au fost incluşi în program au ajuns relative repede şi cu succes la autonomia asupra domeniului.

2 comentarii:

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Anonim spunea...

cat despre pregatirea profesionala,doamna Nicoleta este foarte pregatita, asta vazandu-se din felul in care lucreaza cu copii...