joi, 3 ianuarie 2008

STRATEGII EDUCAŢIONALE DE NORMALIZARE A VIEŢII - PROGRAMUL TEACCH

Strategiile educaţionale constituie pentru cei mai mulţi copii cu autism cele mai eficiente tipuri de intervenţie daca sunt aplicate cu inensitatea necesară.

Copii cu autism trebuie ajutaţi să răspundă mai bine la stimulii din mediul înconjurător și mai ales la oamenii din jurul lor, dar modul in care se poate atinge acest obiectiv diferă de la un tip de intervenţie la altul.

Unele programme folosesc mijloace brutale de a pătrunde în lumea copiilor cu autism, in timp ce altele se bazează pe o combinaţie de mijloace de a pătrunde uşor,cu delicateţe in lumea lor si de a-i atrage înspre cea din afară.

Metoda de predare-învățare pe care o propun are la bază metoda TEACCH.

Acest sistem pune mare preţ pe adaptarea mediului la caracteristicile copiilor cu autism.Cel mai potrivit tip de intervenţie, terapie pentru persoanele cu autism trebuie sa menţină un echilibru între adaptarea la nevoile specifice ale acestora si adaptarea la cerinţele societăţii.

PROGRAMUL TEACCH1 (Tratament and Education of Autistic and Related Communication Handicapped Children) iniţiat de Eric Schopler in anii'70 și transformat de Scoala de psihiatrie din cadrul Universităţii Carolina de Nord, Chapel Hil într-un sistem special de educaţie al copiilor cu tulburări din spectrul autismului. Scopul principal al acestei metode este maximizarea independentei copilului cu autism si are la baza doua principii: STRUCTURAREA ȘI VIZUALIZAREA

O caracteristică a copiilor cu autism o reprezintă dificultăţile la nivelul limbajului receptiv (adesea copilul nu intelege limbajul atât de bine cât ar putea crede educatorul că acesta poate) și expresiv (nu își poate comunica nevoile datorită inexistenței sau a insuficienței limbajului necesar comunicării).Slaba memorie secvenţiala îl împiedică pe copil să rețină ordinea evenimentelor (chiar și a celor familiare ), să ştie când se va întampla ceva .De multe ori puţin capabil sau chiar incapabil de a-și organiza sau de a pune limite la propriul comportament și nu întelege sau nu cunoaşte regulile sociale. Toate acestea îl determină să încerce să atragă atenţia celorlalţi intr-un mod neadecvat sau să prefere să fie singur. Hiper-senzitivitatea la diverşi stimuli poate provoca adesea manifestări mai agitate. Uşurinţa cu care îi poate fi distrasă atenţia, dificultăţile de percepţie si de organizre a timpului sunt alte probleme de care trebuie să se țină seama în procesul instructiv-educativ.

Structura și organizarea clasei sau a altor spații în care se produce învățarea , în funcţie de nivelul de înţelegere a copilului, elevului, s-a dovedit a fi de mare ajutor în eliminarea sau ameliorarea problemelor, consecinţe ale deficitelor generate de autism.Structura înseamnă organizarea spatiului fizic al clasei, a timpului (orar/plan)și a metodelor de predare - invatare și a activităţilor (creearea de situaţii de învațare predictibile ).

STRUCTURAREA SPAŢIULUI FIZIC în care are loc învațarea înseamnă o anumită aranjare a spaţiului/mobilierului clasei, încât copilul să poată învața să funcţioneze independent și cât mai eficient posibil. Pentru copiii mai mici spațiile în care se produce învațarea sunt ; pentru activităţi individuale și independente (structurate, relativ"închise" în ideea evitării la maximum a distragerii atenţiei copilului),pentru activităţi de grup, pentru gustare, pentru dezvoltarea abilitaţilor prevocationale, spaţiul profesorului, spații pentru lucrurile personale ale copiilor.

Pentru că mulţi copii cu autism au probleme de organizare - nu ştiu unde trebuie să ajungă și cum să ajungă cel mai simplu undeva și au dificultăţi de receptare a limbajului , adesea nu înteleg regulile sau indicaţiile verbale - folosirea indicatorilor vizuali îi poate ajuta să Înţeleagă ce au de făcut și contribuie totodată la dezvoltarea comunicării verbale și non-verbale.Suportul vizual este de mare ajutor în înțelegerea limbajului indiferent de cât de dezvoltat este limbajul oral, acest support este o unealtă preţioasa, care le permite să-și exprime dorinţele, nevoile etc.

STRUCTURAREA TIMPULUI se materializează în existența a două tipuri de orare folosite simultan : ORARUL GENERAL, de lucru în clasă, în care se specifică tipul de activităţi desfăşurate pe parcursul unei zile (se arata când copiii lucrează sau când fac alte activităţi). ORARUL INDIVIDUAL de lucru al fiecărui copil în parte.Aceste planuri sunt vizualizate (ilustrate, desene, obiecte etc.)potrivit nivelului de întelegere și abstractizare al fiecărui copil. Orarele individuale țin seama de potenţialul și nivelul abilităţilor individuale (ex. în orarul unui copil sunt prevăzute 2-3 activităţi într-o perioadă de timp,în al altuia o singura activitate în aceeaşi perioadă de timp) și preferinţele pentru anumite activităţi (se alternează activităţile plăcute cu cele mai puţin plăcute, pentru copil).Folosirea cu consecvență a unor orare clare facilitează obţinerea unui cadru de învațare coerent și fluent și permite ca mult mai mult timp sa fie alocat unei învațări reale, evitandu-se astfel permanenta reorganizare și replanificare care se face pe seama timpului destinat copilului ,formarii sau consolidării unor deprinderi ale acestuia. Odată ce copilul învată să înțeleagă și să urmarească/să urmeze orarul, el își dezvoltă abilităţi defunctionare independentă și de orientare , abilităţi care sunt deosebit de importante pentru funcţionarea cu succes și în alte locuri.

Valorizarea maximă a potenţialului copilului și dezvoltarea maximă a independenței de funcţionare (acasă , la scoală, la lucru, în comunitate) a acestuia sunt obiectivele principale în educaţia unui copil cu autism ,indiferent de nivelul IQ al acestuia.

În al treilea rând, educatorii trebuie să sistematizeze și să organizeze metodele de predare - învațare pentru ca învăţarea sa fie cu adevărat eficientă.

Sistemul de lucru și activităţile,sarcinile pe care le face fiecare copil sunt structurate.Sistemul de lucru este individualizat în funcţie de nevoile copilului și arată copilului :


  1. ce activităţi trebuie să facă

  2. câte activităţi va trebui să facă

  3. când ansamblul activităţilor este terminat

  4. ce va face după realizarea activitatilor/sau ce va primi

Îndrumările date copiilor la realizarea sarcinilor, îndemnurile și recompensele trebuie să fie sistematice și astfel organizate încat aceştia să aibă experienţe de succes.

PLANUL EDUCATIV INDIVIDUALIZAT cuprinde obiectele anuale stabilite pentru un copil în funcţie de capacităţile,priceperile și de nevoile lui de învățare.

Planul educativ de intervenţie trebuie să permită o bună coordonare a intervenţiilor tuturor celor care se ocupa de copil : părinţi, educatori,profesionişti,îngrîjitori și să evidenţieze eficienta demersului educativ în funcţie de obiectele stabilite prin strânsa colaborare dintre părinţi și diferiţi profesionști.

EVALUAREA se face pe baza fișei de evaluare.Echipa de conducători notează rezultatele pe care le obţine fiecare copil, în orice moment al zilei, această evidență fiind necesară penru adaptarea, reducerea dificultăţii activităţilor efectuate de copil sau propunerea unei activităţi de un nivel superior. Săptămânal echipa se reuneşte pentru a discuta progresele elevului și programul, planul acestuia.

COLABORAREA CU PĂRINŢII este esenţială. Întâlnirea cu părinţii are loc în mod regulat (ex. o data la o săptămâna, când se discută programul și progresele elevului. Este important să existe un acord între părinţi și echipa educativă în ceea ce priveşte obiectivele educaţionale stabilite pentru copil și strategiile utilizate pentru atingerea lor.Părinţii sunt,totodată, invitaţi să vină la clasa pentru a lucra cu copiii.Aceasta permite generalizarea comportamentelor de la clasă și invers.

ÎNVĂŢAREA STRUCTURATĂ2

MOTIVE PENTRU FOLOSIREA STRUCTURII :

  1. ajuta persoana cu autism să înțeleagă

  2. ajută persoana cu autism să fie calmă până le înţelegem mediul,apoi nu atât de agitaţi

  3. ajută oamenii cu autism sa învețe mai bine.Indicaţiile (instrucţiunile) vizuale ajută persoana să se focalizeze spre informaţia relevantă.

  4. structura este instrumentul care va ajuta persoana cu autism să fie independentă.

  5. structura este forma noastră de management al comportamentului.Învățăm studentul comportamentele apropiate și apoi generalizăm copmortamentul prin sisteme vizuale.

I STRUCTURAREA FIZICĂ

Structurarea fizică se referă la felul în care înfiintam și organizăm fiecare zonă a clasei; unde plasăm mobila si materialele. Oamenii cu autism pot recunoaşte detalii, dar nu potrivirea dintre ele.

a. Curăță delimitările vizuale și fizice ale zonelor. Frontierele ajută
copilul să înțeleagă unde începe și unde se termină fiecare zona a
clasei; la stabilirea contextelor și segmentelor mediului.

b. Minimizează elementele de distragere a atenţiei vizuale și
auditive. Ajută studentul să se concentreze asupra conceptului și
nu a detaliilor

c. Dezvoltă arii de bază de predare

Gustarea; jocul; tranziţia; munca (individuală sau în grup)

II PROGRAM ZILNIC

Programul zilnic transmite studentului vizual, într-un mod uşor de înțeles, ce activităţi vor avea loc, în ce ordine.Folosim referinţe concrete ale programului astfel ca să-i învățăm flexibilitatea (adaptarea).

Programele trebuie aşezate de sus în jos, de la stânga la dreapta. Fiecare student trebuie să aibă un control al programului astfel ca să indice terminarea fiecărei activităţi.

a. TIPURI DE PROGRAMME

obiect/ordinea obiectelor - tablou singular/poză

- imagini,cartonașe cu poze/fotografii

listă scrisă cu poze

lista scrisă/cartonașe scrise

  1. INDIVIDUALIZAREA




III SISTEMELE INDIVIDUALE DE LUCRU

Un mod sistematic pentru ca un student să obțină și să înţeleagă informaţia. Urmărind sistemul de lucru,studentul este apt să lucreze independent.

Sistemul individual de lucru răspunde la patru întrebări ale studentului ;

  1. Ce să muncească ?

  2. Cât este de munca ?

  3. Conceptul de terminat.Acest concept este un aspect organizator și motivator al productivităţii

  4. Ce urmează ?

a. TIPURI DE SISTEME DE LUCRU

  1. de la stânga la dreapta - casuța terminată ; este sistemul cu nivelul cel mai inferior

  2. împerecherea - culoare, forma, alfabet sau numere

  3. sistem scris

Experienţa arată că productivitatea creste când studentul are un mod de cunoaştere a cantităţii de muncă și când este gata. Sistemul de lucru clarifică conceptul de terminat și aşteptările profesorului

b. INDIVIDUALIZAREA

IV STRUCTURA VIZUALĂ

Învață studenţii să folosească metode vizuale pentru stabilirea aptitudinilor și capacităţilor vizuale și minimizează defectele lor de procesare auditivă.

a. INSTRUCŢIUNI VIZUALE

Transmite vizual studentului scvența pentru îndeplinirea sarcinii. Instrucţiunile vizuale ajută copilul să organizeze o serie de elemente astfel încât să obțină rezultatul dorit.

b. ORGANIZAREA VIZUALĂ

Organizarea materialelor și a spaţiului pentru modularea semnalului de import:

  1. organizarea pe containere

  2. delimitarea ariei

c. CLARITATEA VIZUALĂ

Sublinierea vizuală a informaţiei importante. Clarificarea vizuală a conceptelor relevante.

Evidenţierea unor părti specifice ale instrucţiunii. Sublinierea a ceea ce este'relevant, folositor:

  1. codul culorilor

  2. etichetarea

Se folosesc astfel instrucțuni vizuale pentru învăţarea flexibilităţii și generalizării. Pentru a se face activitatea înţeleasa - a da un sens activităţii:

  1. Materialele ce definesc activitatea

  2. Cut - out Jig

  3. Picture Jig

  4. Instrucţiuni scrise

  5. Exemple de produs

Acestea sunt activităţi clare, structurate și inteligibile.Odată ce studentul învață procesul de urmărire a direcţiei și caută indicaţiile vizuale; transferăm sistemele vizuale spre alt mediu.

Prin natura handicapului lor considerăm că oamenii cu autism au nevoie de această structurare. Nu pierdem structurarea de-a lungul timpului dar încercăm să o înţelegem în viata lor.

Educarea studenţilor să caute informaţia în diferite medii ;

FELUL ÎN CARE ÎNVAȚĂ COPILUL CU AUTISM. CONCEPTE COGNITIVE3

Copilul autist învață la fel ca și copilul cu aceeaşi vârstă mintală ținându-se cont de particularităţile tulburării autiste. În acest sens o deosebită importanță o are structura programului de predare.

Copilul normal învață prin joc, prin explorare, prin propriile lui încercări și descoperiri, prin imitare.

La copilul autist, comportamentul cognitiv se caracterizează printr-un fenomen general de perturbare a organizării cunoaşterii.Acest fenomen se datorează unei game largi de factori : Imaturitate cognitivă, slabă capacitate de concntrare, menţinerea atenţiei, lipsa motivaţiei pentru cunoaştere, lipsa sau slaba capacitate de imitare,tulburări de percepţie...

Este necesar să asigurăm o organizare specifică a cunoaşterii pentru copii, prin desfăşurarea unor acţiuni și programme compensatorii, care facilitează ințelegerea lucrurilor, fenomenelor, oamenilor, situaţiilor în dimensiunea lor instrumental - integratoare. Aceasta se realizează cu ajutorul unor procese psihice elementare, numite senzaţii.

Prin intermediul simţurilor, copilu va primi, în forma cea mai simplă, informaţiile necesare dezvoltării lui.

Educaţia senzorială este permanentă și este posibilă începând cu vârstele mici. Modul de organizare a cunoaşterii prin intermediul senzaţiilor trebuie sa fie conceput în așa fel încat să faciliteze realizarea unor experienţe multiple, în domenii variate , dar cât mai familiare4.

Extrem de important este să ţinem cont de ritmul de învațare al copilului și să urmărim să dobândească deprinderile vizate împărțind activitatea în paşi mărunţi și crescând treptat gradul de dificultate al sarcinilor ; astfel vom fi siguri că fiecare deprindere este achizitionatacorect.

Stimularea cognitivă trebuie adoptată particularităţilor tulburării autiste. În principiu această adaptare presupune:

  • adaptarea structurii activităţii

  • adaptarea materialelor

  • adaptarea mesajului verbal al sarcinii

ADAPTAREA STRUCTURII ACTIVITĂŢII de stimulare cognitivă înseamnă a face activitatea predictibilă ; Cat durează activitatea ? De unde își ia materialele? Pentru ce primeşte recompensa? Ce urmează? - recomandabil este ca activitatea să aibă dificultatea graduală, cu paşi foarte mici.

Copilul este înştiinţat întotdeauna atât despre ceea ce în momentul respectiv, cat si despre ceea ce urmează sa facă după ceea ; este anunţat când activitatea se apropie de sfârşit; este îndrumat să-și ia materialele necesare, iar mai târziu să le pună la loc, ajutorul oferit fiind retras treptat - de la ajutor fizic la început, la indemn verbal într-un stadiu avansat; recompensa verbală este oferită imediat ce copilul a realizat corect un anumit gest, adultul verbalizează și îi repetă copilului acţiunea pentru care i se oferă copilului recompensa.

Imitaţia sau modelul este una dintre cele mai frecvente modalităţi de învățare la copil.

Capacitatea de imitaţie permite copilului sa reproducă acţiunea unei alte persoane și să devină independent.

Copii autişti rar imita spontan, ei sunt incapabili sau refractari să o facă; de aceea este necesar să se recurgă la procedeul demonstraţiei acţiunii.

ADAPTAREA MATERIALELOR5 inseamnă că materialele folosite trebuie să fie diversificate, de preferinţa materiale concrete, nu simbolice ( de ex. număram degetele ),materiale preferate de copil, ținând cont de hipersensibilitatea copilului și de fobiile acestuia. Vor fi eliminaţi stimulii inutili, care îi pot distrage de la activitatea principală. Copilul va avea în fața doar materialul cu care se lucrează în momentul respectiv. În cazul în care totuşi vrea să facă altceva decât ceea ce i s-a cerut i se va spune că întai termină activitatea în curs și, apoi va face ce va dori. Adultul se va ține de promisiunea făcută și va încuraja copilul să respecte condiţiile puse.Este preferabil ca activitatea să iî facă plăcere copilului, de aceea se vor folosi materiale și jucării preferate de copil. Treptat se vor introduce și materiale mai puţin preferate.

CERINŢA VERBALĂ trebuie adaptată la particularităţile limbajului copilului. Mesajele vor fi transmise prin propoziţii scurte și clare , Însoţite de mimică și gestică adecvate.

Formarea conceptelor spaţiale; sus,jos, pe, dedesubt, în, lânga și a relaţiilor dintre acestea la spaţiul larg, apoi la spaţiul redus.

Totul va fi raportat la poziţia corpului copilului în mediu.Exemplu ; copilul va invăța în prima faza conceptu ”sus" prin ridicarea întregului corp din pozitia"sezand"în cea de"în picioare” trecându-se apoi la generalizare, adică la folosirea noţiunii în situaţii diverse, prin ridicarea unui membru, a unui alt corp și obiect, iar după ce toate acestea etape au fost parcurse se va trece la spaţiul redus, adică la foaie.

În aceeaşi manieră se învață și celelalte concepte spaţiale. Nu se poate avea pretenţia să învețe să scrie dacă el nu a reuşit sa înveţe ce înseamnă sus, jos, pe sau lângă. Toţi aceşti paşi sunt extrem de importanţi pentru dobândirea ulterioara a abilitaţilor necesare învăţării scrisului.

  • formarea conceptelor de mărime ; mic, mare, ordonarea a trei elemente după criteriul lungime

  • formarea conceptelor de forma ; rotund, pătrat, triunghi, romb ;

  • formarea conceptelor temporale ; sunt mult mai greu de format decât cele spaţiale, caracteristică a copilului autist ; zi, noapte, dimineaţa, după- amiaza, seara, zilele săptămânii, anotimpurile, lunile anului, ceasul ; numirea, descrierea activităţilor specifice ziua ( e lumină, învăţam, muncim, ne jucam etc. ) și noaptea (e întuneric, dormim) ;

  • formarea conceptului de succesiune ; se prezintă doua activităţi care urmează să se desfăşoare una după alta, așesând materialele pe masa de lucru în cutii separate ; se urmăreşte să înţeleagă că odată terminata prima activitate urmează cealaltă.

  • comparaţii : materialele necesare pentru aceasta etapă sunt obiecte identice (de exemplu aceeaşi forma sau aceeaşi culoare); în acest grup de obiecte se va plasa un obiect care este diferit (altă forma sau altă culoare ) ; în acest grup de obiecte se va plasa un obiect care este diferit (alta formă sau culoare ). I se cere copilului să ia obiectul care este diferit. La început i se arată obiectul, după doua criterii ; punem aici cuburile roşii ; punem aici cuburile roşii mari.

  • permanenta obiectului : intre 8/9 - 12 luni, copilul dezvoltat normal ştie să găsească un obiect ascuns în prezența lui ; este capabil să facă mult mai clar distincţia dintre mijloc și scop, iar mai târziu învață să găsească noi mijloace pentru a acţiona, folosind tatonarea materialelor.

  • activităţi de analiza și sinteză; puzzle, orice altă activitate realizată invers - lipirea părților unei foi simple rupte în două.

În ceea ce priveşte organizarea își urmăreşte orarul vizualizat înainte de începerea activităţilor,executând cu interes (doar ce îi place lui).

Progresele socio - afective, de limbaj, ne îndreptăţesc s spunem, despre programul TEACCH și în cazul acestui copil că i se potriveşte și recomandăm continuarea programului.

INTERPRETAREA DATELOR DE CAZ

Autismul este o tulburare complexă, dar toţi copiii cu autism pot învăța abilităţi care să le permită să trăiască, să muncească și să se distreze în cadrul comunităţii.

INTERVENŢIA TIMPURIE, planificarea educaţională solidă și informaţiile corecte furnizate tuturor celor implicaţi în viața acestor copii sunt esenţiale în asigurarea unui viitor luminos pentru ei.

Trebuie identificate din timp reţelele cuprinzând membri de familie și alte persoane interesate și implicate pe toată perioada vieţii persoanelor autiste.

Trebuie accesate serviciile pentru a umple golurile și a furniza sprijin suplimentar.

PRINTR-0 EDUCAŢIE ADECVATĂ, prin cunoaşterea preferinţelor individuale, sprijin ţintit și accesul la oportunităţile comunităţii, copiii cu autism pot duce o viata satisfăcătoare și productivă.

SOLUŢII, PROPUNERI, CONCLUZII

Studiile actuale descriu copiii cu autism ca prezentând caracteristici pe o baza continua .

Toate persoanele cu autism prezintă dificultăţi în anumite domenii ale cunoaşterii și interacţiunii sociale, comunicării și procesării senzoriale. Toate prezintă, de asemeni, un repertoriu restrictiv și repetitiv de activităţi.

Cu toate acestea, caracteristicile specifice se manifesta la nivelul fiecărui individ într-un mod destul de diferit.

Autismul este o tulburare ce durează toata viata.În momentul de față nu se cunoaşte nici o soluţie. Pe măsura ce persoana se maturizează și învață să mânuiască strategii pentru a face față diverslor situaţii caracteristicile vizibile asociate autismului pot deveni mai puţin pregnante. Cu toate acestea dificultăţile în comunicare, socializare, procesare senzorială și în domeniile conexe ramân pe toată durata vieţii.

Autismul este o tulburare pervazivă. Acest lucru înseamnă că afectează toate aspectele vieţii unei persoane. Aceste persoane nu au perioade când suferă de autism și perioade în care sunt sănătoase. Este însă clar că persoanele cu autism suferă tot timpul de autism. Cu toate acestea, comunicarea poate fi mai uşoară atunci când copilul nu este stresat sau când are de a face cu condiţii care sunt mai uşor de înțeles sau mai uşor de mânuit.

Daca vrem ca, copiii cu autism să participe, să interactioneze și să comunice într-un cadru real, ei trebuie puși în situaţii care prezintă oportunităţi și care îi învață abilităţi și comportamente potrivite.

Trebuie adoptat un plan de învățământ care să sprijine realizarea țelurilor individuale.

Folosirea unui singur asemenea plan pentru a satisface nevoile tuturor copiilor cu autism se bazează pe presupunerea că toţi aceşti elevi au aceleaşi țeluri și speră să obțină aceleaşi rezultate educaţionale. În mod clar, fiecare copil este diferit și planificarea ar trebui făcuta în funcţie de fiecare individ în parte.

TEACCH este deschis tuturor copiilor cu autism și cu probleme de comunicare. El poate fi implementat atât în școli normale cât și în clasele speciale.La copiii care au beneficiat de acest program s-a dovedit în principal o creştere a IQ-ului cu aproximativ 20 puncte, dar în continuare acesta indica retard mintal.

Sistemul TEACCH îi ajută pe elevii săi să-și lărgească experienţele de viață și să dobândească abilitaţi de adaptare la mediu. El conţine și programme foarte bine elaborate de muncă în comunitate pentru persoanele cu autism. Are o gamă foarte largă de servicii pentru copiii cu autism și, de asemenea oferă diverse tipuri de sprijin pentru familiile acestora.

Acest sistem pune mare preţ pe adaptarea mediului la caracteristicile copilului cu autism.

Cel mai potrivit tip de intervenţie, educaţie pentru copiii cu autism trebuie sa mentina un echilibru între adaptarea la nevoile specifice ale acestora și adaptarea la cerinţele societăţii.

Terapiile educaţionale constituie pentru cei mai mulţi copii cu autism cele mai eficiente tipuri de intervenţie dacă sunt aplicate cu intensitate.

Copiii cu autism trebuie ajutaţi să răspundă mai bine la stimulii din mediul înconjurator și mai ales la oamenii din jurul lor, dar modul în care se poate atinge acest obiectiv diferă de la un tip de intervenţie la altul.

Unele persoane folosesc mijloace brutale de a pătrunde în lumea copiilor cu autism, în timp ce altele se bazează pe o combinaţie de mijloace de a pătrunde uşor, cu delicateţe in lumea lor și de a-i atrage înspre cea din afară..

3 Ghidul copilului cu sindrom autist, asociaţia Casa Faienzza - Centrul comunitar pentru copii autişti,Timişoara, August 2003 /pag.110

5 Ghidul copilului cu sindrom autist, asociaţia Casa Faienzza - Centrul comunitar pentru copii autişti,
Timişoara, August 2003 /pag. 122

Un comentariu:

Dani spunea...

cand am lucrat prima oara cu Dna Nicoleta am fost uimit de rabdarea dansei de a lucra cu copiii cu autism. Am invatat ca atunci cand lucrezi cu un copil cu autism trebuie de la inceput sa crezi in sansele copilului de a-si insusii cunostinte noi si de a progresa. M-a molipsit entuziasmul dansei...
Dansa a fost persoana potrivita la inceputul drumului meu profesional.