joi, 3 ianuarie 2008

Principalele acte normative care reglementează problematica persoanelor cu nevoi speciale















A. Legislaţie internaţională


  1. Declaraţia universală a drepturilor omului - adoptată și proclamată de Adunarea Generală a Organizației Naţiunilor Unite la data de 10 decembrie 1948. Acest document legiferează egalitatea în demnitate, în drepturi și libertăți a tuturor ființelor umane, indiferent de rasă, etnie, cultură, limbă vorbită, de statutul social, politic sau juridic al ţării ori teritoriului de care aparţine o persoană.

  2. Convenţia cu privire la drepturile copilului - adoptată de Adunarea Generală a ONU la data de 20 noiembrie 1989. Statele semnatare ale acestui document, printre care şi România, recunosc drepturile copiilor, indiferent de mediul din care provin sau de starea lor de sănătate fizică sau psihică, la o viaţă decentă, la educaţie şi cultură, în condiţii care să le garanteze demnitatea, să le favorizeze autonomia şi participarea activă la viaţa comunității, pe măsura posibilităţilor şi potenţialului fiecărui copil în parte.

  3. Declaraţia drepturilor persoanelor cu handicap - procl amată de Adunarea Generala a ONU la data de 9 decembrie 1975- Această declaraţie garantează drepturile persoanelor cu handicap (inclusiv dreptul la educaţie şi pregătire profesională),fără discriminare de rasă, limbă, sex, culoare a pielii, religie, opinii politice, origine socială, nivel economic şi cultural, stare de handicap sau de autonomie a persoanei respective.

  4. Declaraţia drepturilor deficientului mintal - proclamată de Adunarea Generală a ONU la data de 20 decembrie 1971. Prin acest document se subliniază faptul că persoanele cu deficienţă mintală trebuie să beneficieze, cât mai mult cu putinţă, de aceleaşi drepturi precum celelalte fiinţe umane : dreptul la îngrijiri medicale, la tratamente psihice adecvate, la educaţie, instruire, formare, profesionalizare, adaptare şi integrare socioprofesională prin valorificarea la maximum a capacităţilor şi aptitudinilor fiecărei persoane în pa rte.

  5. Programul mondial de acţiune cu privire la persoanele cu handicap - adoptat în anul 1983.

  6. Declaraţia mondială asupra educaţiei pentru toţi - adoptată la Conferința Mondială UNESCO din anul 1990.

  7. Recomandările Consiliului Europei asupra politicii coerente pentru (re)abilitrea persoanelor cu handicap - proclamate în anul 1994.

  8. Regulile standard privind egalizarea şanselor pentru persoanele cu handicap - adoptate de Adunarea Generală a ONU la data de 20 decembrie 1993 şi promovate de politicile de asistenţă şi ocrotire ale UNICEF şi ale altor organisme internaţionale.

  9. Declaraţia Conferinţei Mondiale UNESCO asupra educaţiei speciale de la Salamanca, Spania, din anul 1994. Prin acest document au fost stabilite schimbările fundamentale în domeniul politicilor educaţionale ale statelor semnatare, pentru o abordare integratoare a educaţiei care să permită şcolilor să se pună în slujba tuturor copiilor şi, în particular, a celor cu cerinţe educaţionale speciale.


B. Legislaţie internă


  1. Legea nr. 57/1992 privind încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap.

  2. Hotărârea Guvernului României nr. 686/1992 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţilor de ocrotire, instruire şi recuperare a copiilor şi tinerilor cu handicap şi a celor orfani.

  3. Legea învățământului nr. 84/1995 (în capitolul VI sunt reglementate organizarea şi funcţionarea învăţământului special din ţara noastră).

  4. Ordonanţa de Urgență nr.26/1997 privind protecția copilului aflat în dificultate, aprobată prin Legea nr. 108/1998.

  5. Hotărârea Guvernului nr, 604/1997 privind criteriile de autorizare a organismelor private care desfăşoară activităţi în domeniul protecţiei copilului.

  6. Ordonanţa de Urgenţă nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 519/12.07.2002.

  7. Hotărârea Guvernului nr. 625/2000 pentru aprobarea strategiei naţionale de reformă a sistemului de protecţie a copilului (2000-2003).

  8. Ordonanţa de Urgenţă nr. 12/2001 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie.

  9. Hotărârea nr. 539/2001 pentru aprobarea strategiei guvernamentale în domeniul protecţiei copilului în dificultate (2001-2004) şi a planului operaţional pentru implementarea strategiei guvernamentale în domeniul protecţiei copilului în dificultate (2001-2004).

  10. Legea nr. 252/16.05.2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/2001 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie.

  11. Ordonanţa de Urgenţă nr. 184/2001 pentru modificarea şi completarea Legii învăţământului nr. 84/1995.

  12. Legea nr. 705/3.12.2001 privind sistemul naţional de asistenţă socială.

  13. Hotărârea nr. 218/2002 privind aprobarea metodologiei pentru utilizarea setului de instrumente de expertizare şi evaluare a copiilor/elevilor în vederea orientării şcolare a acestora.

  14. Ordinul nr. 380/2002 privind aprobarea modalităţii de plata a indemnizaţiei cuvenite părinţilor sau reprezentanţilor legali ai copilului cu handicap grav, precum şi ai adultului cu handicap grav sau reprezentantului său legal.

  15. Ordonanţa nr. 14 din 30 ianuarie 2003 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap

  16. Hotărârea Guvernului României nr. 770/2003 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie (ANPCA).

2 comentarii:

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Anonim spunea...

stiu ca doamna Nicoleta se poate descurca in orice situatie, e o luptatoare si cred ca tot ce a facut pana acum e meritul ei ...