joi, 3 ianuarie 2008

Autismul infantil

Aspecte generale

Autismul infantil este o tulburare pervazivă de dezvoltare, cu debut înainte de vârsta de 3 ani, de etiologie necunoscută. Autismul este un handicap global, care împiedică persoana să comunice obişnuit, să înţeleagă relaţiile sociale şi să înveţe prin metodele obişnuite în învăţământ.

Sintromul autist se caracterizează prin joc stereotip, lipsa de răspunsuri la emoţiile altora, lipsa de abilităţi de comunicare, rezistenţă la schimbare. De multe ori anormalităţiie comportamentale sunt observabile de la cele mai fragile vârste. Totuşi, într-un număr mic de cazuri există o perioadă de dezvoltare normală, urmată de regresie şi de manifestarea simptomelor autiste. În general, simptomele se schimbă odată cu dezvoltarea şi se pot îmbunătăţi considerabil. Un mic segment de indivizi manifestă o înrăutăţire în timp a comportamentului ritualistic-repetitiv.

În cele mai multe cazuri se consideră că autismul este o boală pe viaţă. În România se nasc în fiecare an circa 200.000 mii de copiii şi aproximativ 2.000 de noi familii sunt lovite, mai devreme sau mai târziu de această tragedie.

În multe cazuri lipsa de informaţie este ceea ce doare cel mai tare, urmată de lipsa oricăror mijloace concrete pentru părinţi de a-şi ajuta proprii copii. Şi atunci apare disperarea pentru că se simt neputincioşi în faţa sortii. Părinţii trebuie să se informeze, să exerseze metodele de terapie şi educare a copilului lor, pentru ca procesul socializării să fie facil şi să aibă succes.

Copiii autişti sunt copiii cu nevoi speciale, ale căror deprinderi, cunoştinţe şi capacităţi trebuie valorificate, pentru a obţine un grad maxim de funcţionalitate. La fiecare nivel: senzorial, motor, verbal.

În acest sens părinţii trebuie educaţi, informaţi în ceea ce priveşte natura acestui sindrom.

Dupa mai bine de 10 ani de lucru cu astfel de copii consider că este foarte important de surprins atitudinea părintelui care are un copil diagnosticat cu autism, felui cum se mobilizează pentru a-şi putea recupera copilul, pentru a putea comunica cu ei, pentru a putea să-l integreze în societate.

Familia joacă un rol esenţial în formarea unei reţele de suport a copilului autist.

Autismul este privit ca o retragere, o repliere în lumea interioară a subiectului prin refuzul contactului cu lumea sa exterioară. Sunt mari probleme de inserţie socială şi educaţională cu care se confruntă copiii autişti, dezvoltarea neuropsihică a copilului şi a modelelor prin care aceasta comunica, si nu în ultimul rând rezonanţa puternic negativă asupra vieţii şi dinamicii interioare a familiei autistului.

Educatorii şi învăţătorii trebuie să aibă o experienţă adecvată. în tratarea acestor copii care nu comunica verbal sau nonverbal şi să colaboreze permanent cu medicul şi părinţii. E vitală pentru o dezvoltare rezonabilă a unui copil autist plasarea sa precoce într-un program educaţional intens şi foarte bine structurat. Cel mai grav lucru pentru un copil intre 2 si 5 ani este să fie "lăsat în pace".

Un aspect extrem de important în viata acestor copii rămâne totuşi implicarea lor în cadrul unor alte programe recuperaţive şi după perioada copilăriei, adică în adolescenţă, şi apoi la maturitate. Majoritatea ajung la vârsta maturităţii şi pierd toate achiziţiile dobândite în perioada copilăriei. Întorşi acasă, în lipsa unor programe de recuperare pentru adulţii autişti, părinţii se rezumă să persevereze doar în continuarea invatarii abilitaţilor de autoservire. Se pierd astfel restul abilităţilor, care ar fi putut fi folosite poale chiar şi în cadrul unei profesii. O profesie al cărei principal reper este rutina ar putea fi potrivită pentru o persoana autistă, în contextul în care aceasta persoana arata un interes fată de activitate, si este pregătită şi învăţată din copilărie pentru ea. Un program terapeutic eficient are la baza pregătirea copilului pentru adolescenţă şi maturitate, iar lipsa unei structuri terapeutice pentru adolescenţi care sa continue programul început în copilărie face din abilităţile dobândite, învăţate de către specilişti pe durata copilăriei să devina inutile şi să se piardă, pe parcurs rămânând doar cele de bază, şi anume abilităţile de autoservire.

După studierea mai multor cazuri, o concluzie neaşteptată a fost legală de felul în care copiii autişti percep timpul. Ei nu pot să acţioneze cronologic (temporar) în afara situaţiilor bine structurate, este o mare problema să-i faci să-şi generalizeze comportamentele deja achiziţionate (invatate) si la/în situaţii independente. Acesta este un alt aspect care face comunicarea sa fie deficitară, faptul că nu realizează nimic, dincolo de aici şi acum.

De asemenea, am observat că în întregul proces de recuperare, care este extrem de anevoios şi cure se întinde din păcate pe durata întregii vieţi, rolul familiei este cel mai important, si implicarea aceasteia în cadrul programului recuperativ oferit de specialişti, stimulând comportamentele copilului pentru o mai bună relationare, sunt primordiale. Eficienţa întregului program recuperativ depinde în cea mai mare parte de implicarea familiei si de conştiinciozitatea cu care aceasta perseverează cu copilul.

10 comentarii:

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Anonim spunea...

am invatat multe de la doamna Nicoleta, cum ar fi intelegerea copiilor si a nevoilor lor... a simti impreuna cu copii autisti ...
am invatat ABA, PECS ...
este o persoana deosebita care stie sa ajute...

Mihaela spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Mihaela spunea...

Sunt mama unui copil in varsta de 3 ani.De 4 luni lucram impreuna cu terapeutul Nicoleta Stanciu,copilul a facut progrese remarcabile a inceput sa vorbeasca atentia este mult mai buna..Este un mic pas dar pt noi inseamna foarte mult. Ne asteapta un drum lung dar stim ca, cu ajutorul terapeutului Nicoleta vom invinge.Multumim!

CAMELIA spunea...

Ca sa vindeci o boala grea iti trebuie un doctor bun...sa vindeci un copil cu probleme ai nevoie de un bun specialist cum este doamna Nicoleta.
De cand am apelat la dansa copilul nostru a facut progrese remarcabile.A inceput sa vorbeasca!!!!!!D-na NICOLETA iubeste copilul nostru ,se joaca si comunica cu el in timp ce il invata sa vorbeasca.O RECOMAND CU MULTA CALDURA CELOR CARE AU NEVOIE DE DANSA!!!

Unknown spunea...

d-na Stanciu e cea mai tare...in numai cateva luni a reusit sa il faca pe varul meu Andrei (3ani) sa vorbeasca, in conditiile in care ,acesta, inainte de sedintele de terapie, nu scotea nici macar un sunet.in acelasi timp copilului i s-a dezvoltat si atentia, a devenit mai receptiv si vorbeste clar in procent de 80%.toate acestea numai in 6 luni.d-na Stanciu a fost foarte atenta cu Andrei, oferindu-i sprijinul necesar pt a rosti primele lui cuvinte.
d-na Stanciu e cea mai tare...

Unknown spunea...

sunt mama unui copilas de 3 ani. De 10 luni am inceput terapia cu Doamna Nicoleta Stanciu.Copilasul nostru zicea la inceput doar litera "I"... si cand plangea si cand dorea ceva...
de pe urma acestor sedinte de terapie, a progresat foarte mult si a inceput sa vorbeasca.

Unknown spunea...

sunt mama unui copilas de 3 ani. De 10 luni am inceput terapia cu Doamna Nicoleta Stanciu.Copilasul nostru zicea la inceput doar litera "I"... si cand plangea si cand dorea ceva...
de pe urma acestor sedinte de terapie, a progresat foarte mult si a inceput sa vorbeasca.

Unknown spunea...

va rog puteti sami trimiteti nr de tel al doamnei Nicoleta

Unknown spunea...

Buna seara Un doctor neuropsihatru infantil zona Suceava ,Iasi daca cunoaste cineva Multumesc